Facultatea de Geologie şi Geofizică este una dintre cele mai vechi facultăţi ale Universităţii din Bucureşti şi este expresia tradiţiei geologice româneşti la cel mai ridicat şi rafinat nivel de abordare ştiinţifică şi didactică.
Promovarea valorilor tradiţionale este considerată foarte importantă, pe fondul modernizării şi actualizării permanente.
În anul 1864, odată cu înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, a fost înfiinţat şi cursul de Mineralogie, Paleontologie şi Geologie, predat de prof. dr. Gregoriu Ştefănescu.
În 1866 şi-a început activitatea Facultatea de Ştiinţe cu două departamente: Ştiinţe matematice şi fizice şi Ştiinţe fizice naturale. Cursurile care aparţineau domeniilor geonomice erau incluse în cadrul departamentului de Ştiinţe fizice naturale cu profil geologic.
În anul 1948 se înfiinţeazǎ Institutul de Geologie şi Tehnicǎ Minierǎ din Bucureşti, care devine primul centru educaţional naţional dedicat domeniilor de mine şi metalurgie, exploatǎrii petrolului şi gazelor, geologiei economice şi inginereşti, hidrogeologiei, sub direcţia prof. Nicolae Petrulian (1902-1983). Aici a funcţionat prima Facultate de Geologie Tehnicǎ şi prima Catedrǎ de Geologie Inginereascǎ şi Hidrogeologie, sub conducerea profesorului Ştefan Ghika Budeşti. Primele cursuri de geologie inginereascǎ au fost susţinute încǎ din anii ’50 de cǎtre prof. Ştefan Ghika Budeşti (1904-1959), succedat de cǎtre prof. Petre Bomboe (1924-2011).
În perioada 1952-1957 Facultatea de Geologie Tehnicǎ a funcţionat în cadrul Institutului de Mine din Bucureşti. În anul 1957 facultǎţile cu profil minier au fost trecute la Institutul de Mine din Petroşani, iar geologia cu secţiile de geologie inginereascǎ, geofizicǎ şi de prospecţiuni-explorare au fost alipite la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie (IPGG) din Bucureşti sub titulatura de Facultatea de Geologie Tehnicǎ, care a funcţionat ca atare pânǎ în anul 1974, decani fiind prof. Theodor Joja (1957-1959), prof. PetreBomboe (1960-1973) şi prof. Alexandru Gheorghe (1973-1974).
În anul 1974 IPGG a fost mutat la Ploieşti, iar Facultatea de Geologie Tehnicǎ s-a unit cu Facultatea de Geologie sub egida Universitǎţii din Bucureşti, devenind Facultatea de Geologie şi Geografie, iar din anul 1986 Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie, sub aceeaşi siglǎ, având decani din cele trei direcţii unificate. În toatǎ aceastǎ perioadǎ, cursurile cu specializarea de geologie inginereascǎ au fost susținute în cadrul Secţiei de Inginerie Geologicǎ şi Geofizicǎ.
În perioada 1960-1980 un mare numǎr de studenţi strǎini din America de Sud (Cuba, Bolivia ş.a.), Africa, Asia (Vietnam, Mongolia ş.a.), în special din ţǎri cu orientǎri socialiste, au aplicat nu numai pentru şcoala româneascǎ de petrol sau de geofizicǎ, ci şi pentru şcoala româneascǎ de inginerie geologicǎ, la Facultatea de Geologie Tehnicǎ şi apoi la Secţia de Inginerie Geologicǎ şi Geofizicǎ.
Între 1974 şi 1989 necesitǎţile de ingineri geologi au crescut, iar în Facultatea de Geologie şi Geofizicǎ s-a mǎrit considerabil numǎrul de studenţi absolvenţi.
La dezvoltarea învăţământului geologo-geofizic din aceasta de-a lungul deceniilor şi-au adus contribuţia o serie de mari profesori: Ludovic Mrazec, Dobre Ionescu-Bujor, Virgil Ianovici, Dan Giuşcă, Nicolae Petrulian, Ion C. Popescu, Sabba Ştefănescu, Sava Atanasiu, Ion Dumitrescu, Miltiade Filipescu, Iulian Gavăt, Vasile Lăzărescu, Radu Botezatu, Liviu Constantinescu şi mulţi alţii.